Capitolul9-Nu este ceea ce pare…

Stateam in pat in timp ce incercam cu greu sa-mi tin gandurile departe de mine.Stiu,asta o faceam si inainte si nu-mi prea reusea.Insa de data aceasta e diferit.Totul e diferit.El e diferit…pana si eu incep sa ma port diferit.Inima imi bate mai tare,tresare la orice miscare si mai ales daca Edward este prin preajma.Simt din nou ca traiesc..chiar daca as avea toate motivele sa ma duc la fund..el m-a tras din intuneric aratandu-mi cat de frumos este de fapt afara,in lumina soarelui.De mult nu m-am simtit …frumoasa.

Simt ca as putea sa-mi recuperez viata din trecut,sa redevin eu.Cea eleganta,cea galanta,cea hot.Pentru ca asta eram.El ma schimba incetul cu incetul chiar daca nu realizeaza…e suficient ca eu sa o fac.

Poate m-am indragostit..si daca nu sunt inca..sunt pe cale sa o fac.El a reusit sa reinstaleze din nou roseata in obraji mei..chiar daca a trebuit sa ma sarute pentru asta..a reusit..ceea ce nici eu si nici altcineva sunt convinsa ca nu ar fi reusit.El e cu adevarat unic.

Stateam in pat,asteptand cu atata nerabdare sa vina Edward dandu-mi ranspunsul pe care aproape l-am tanjit.Bineinteles ca nu a refuzat sa se duca si sa-i spuna lui Carlisle ca vreau sa plec acasa.Nu are rost sa raman aici din moment ce nu am nimic grav.Eu tind sa cred ca am lesinat din cauza socului de al vedea pe Edward oprind masina aceea.Dar nu vreau sa redeschid subiectul asta..cel putin nu acum.Vreau sa-i castig increderea,sa devenim prieteni..si poate ceva mai mult.Am rosit la propiul gand.Ce bine e cand simt din nou sangele curgandu-mi prin vene.Rosind din nou.Poate ca in trecut..uram asta,dar acum imi place mai mult ca nicioadata.

Usa s-a deschis iar eu am tresarit usor.Carlisle insotit de o Esme fericita si un Edward zamberet a pasit in camera.

-”Cum te simti Isabella?”.

-”Din fericire nu mai ma doare capul,deci bine”.As fi vrut sa mai adaug ca daca m-ar mai saruta Edward o data,m-as simtii si mai bine,dar prefer sa pastrez partea doar pentru mine.

-”Sa vedem..”

S-a apropiat incet de mine privirea fugindu-i pe superficiala rana de la tampla mea.Rana?eu nu simteam niciun fel de durere.Dupa cateva minute chipul lui Carlisle a devenit tot numai un zambet si stiam ca asta e biletul meu spre casa.Mi-ar fi placut sa mai stau..dar am o casa care ma asteapta.

-”Mm..arati foarte bine.Rana incepe sa se inchida..Perfecta.Ei bine,Edward te va duce acasa!”

-”Multumesc mult Carlisle pentru ingrijirea acordata”.M-am ridicat usor din pat,tinandu-ma ferm pe picioare.

Edward a venit repede langa mine,intinzandu-mi mana insa eu priveam ezitand.Mi-am muscat buza inferioara si am luat-o.Am coborat usor scarile,ei bine prea usor.Avusesem o mica rana la cap,inca nu paralizasem.Ma apropiam de un chicot.

Alice ,Emmett si Jasper mi-au urat insanatosire grabnica.Le-am multumit si ne-am pierdut pe usa afara.

* * *

-”Ei bine am ajuns.Bella?”

-”O da!Scuze,ma gandeam..”

A zambit si a coborat pentru a-mi deschide usa.Un adevarat gentalmen.

M-a condus pana in fata usii,iar eu imi priveam adidasii ezitand daca sa o fac sau sa nu.Mmm..dar el mi-a luat-o inainte.

-”Eu…ar trebuie sa plec..”

-”Nu ai vrea sa intri?”vocea mi-a tremurat putin,fiindu-mi teama sa nu ma refuze.

-”Desigur”chipul ii se luminase mai tare ca nicioadata.

L-am invitat in casa,as fi cazut prost daca dupa tot ce a facut el si familia lui pentru mine eu sa-l tin afara ca ..pe un caine.Am aprins lumina invitandu-l in living.

-”Frumoasa casa..”.I-am zambit trist..nu vroiam ca totul sa revina.Voiam leacul pentru boala asta.

-”Oh..nu am vrut.Imi pare rau..”Se scuza el in timp ce se indrepta spre mine.Mi-am muscat buza inferioara pentru a nu izbugni in plans.

-”Nu vrei ceva de mancare?”m-am auzit intreband.

-”Mm…am mancat..acasa..dar tu ar trebui sa mananci ceva ,arati de parca ultima data cand ai mancat a fost acum o luna.

-”Ma faci urata?”am zambit la el..dar in spatele chicotului meu se afla un balon de tristete care era gata sa se sparga.

-”Esti frumoasa Bella.Cea mai frumoasa..”.Da si la fel de rosie la fata.

-”Mm..nu vrei sa comandam o Pizza?”trebuia sa ies cumva din asta.

A aprobat usor din cap in timp ce eu am format numarul tipului cu Pizza.

* * *

Ponk-Ponk-Ponk.Trei batai in usa.Baiatul cu Pizza.Am vrut sa ma ridic insa Edward mi-a luat-o inainte.M-a speriat putin mimica fetei lui.Ardea de…furie?Dar de ce?Asta e ciudat.

EPDV.

Trei batai in usa m-au facut sa-mi distrag atentia de la acest inger,care statea in fata mea.Bella Swan va fi moartea mea.Frumusetea ,timiditatea si unicitatea ei vor fi motivele pentru care ma voi duce la fund,si asta intr-un sens bun.

”Oh,Isabella Swan.Acum ca e singura sunt sigur ca o sa ma distrez in seara asta.Cineva trebuie sa o distraga de la asa zisa pierdere a bietilor ei parinti.Si cum ma voi simti…acele picioare, sper sa se miste bine in pat, dar dupa cum arata, ahhh! Oare mai e virgina?! ohh Tyler ce prost esti, normal ca numai e, nu o vezi cum arata, ce corp are, uhhh o voi satisface la nevoie in seara asta. Cine mai bine ca mine?”.Am simtit cum incremenesc de nervi.Idiotul ala incerca sa spuna ca o ..Il omor.

M-am indreptat nervos foc si para spre usa pe care am deschis-o dintr-o miscare.Si idiotul de Tyler statea in fata mea.

”Oh e si Cullen aici.Asta nu e bine,ma gandeam doar la noi doi,insa daca o sa vrea sa participe si el…”.E terminat.

-”Asculta bine aici Tayler-am marait in timp ce mana mea s-a infipt in gatul lui-Esti mort!!”Ochii mei ii atacau pe ai lui.Furia din minea iesea la iveala.O sa-l fac sa-si inghita gandurile alea.

-”Cu…llen..ce-i cu…ti..ne?”incerca el sa scape,macar pentru o gura de aer.Dar nu si din partea mea aceasta compasiune.

-”Bastard nenorocit ce esti!Daca vreodata in scarbita ta viata mai…!”dar atunci vocea Bellei m-a scos din furia ce ma tragea tot mai mult spre ea.

-Edward da-i drumul, ce s-a intamplat?! vocea sa ma readuse inapoi scotandu-ma din acea furie incredibila ce pusese stapanire pe mine, imi venea sa-l fac bucati pe idiotul asta, sa-l omor pe loc, secatuindu-l de viata, cu o privire urata i-am da drumul nemernicului mai ales cand am simtit mana calda a Bella ce-mi infasura bratul.

-Pleaca Tyler! am spus nervos scotand bani din buzunarul meu.

Nici nu am mai asteptat dupa rest l-am impins afara inchizandu-i usa in nas si aruncand nervos pizza pe masa.

-Il omor! am zis furios strangand coltul mesei prea puternic, mult prea puternic pana ce se auzi o scartiutura, dar am fost nevoit sa-i dau drumul cum as putea sa-i mai dau Bellei o explicatie logica si de aceasta data.

-Edward zi-mi ce se intampla! spuse privindu-ma precauta lundu-mi mana mea intrale ei.

-Nimic! raspunsul mecanic nu o multumi deloc.

-Edward?! ma privi neincrezatoare. De ce i-ai facut asa? M-ai speriat rau, in momentul acela era de necontrolat, ce se intampla cu tine?

-Doar nu mi-a placut ce a gandit! fara sa-mi iau privirea dintre ei care era mai mult decat socata, mi-am dat seama ce tocmai spusesem.

La dracu Edward, la dracu, de ce esti asa de sincer tocmai acum, tocmai intr-o situatie ca asta?!

-Vrei sa spui ca….

-Nu, nu! am tipat repede razand nervos. Ma refer la ce s-a intamplat la scoala! inca o minciuna ce cu siguranta ar rani-o, nu suportam sa o mint, nu pe ea, pe cea mai speciala persoana din viata mea.

-La scoala? Adica nu acum nu…? Ohh scuze pentru un moment am crezut ca….,se uita rosind la mine apoi privirea sa se lasa pe un punct imaginar din spatele meu, nebagandu-ma in seama deloc, parca nici ea nu ar crede.

-Ieri l-am auzit vorbind cu Mike despre tine….-am inceput sa scornesc o alta minciuna numai de dragul monstrului din mine, dar chiar si asa minciuna nu era intr-un totul deoarece si Mike gandeste asta, pentru numele lui Dumnezeu, toata scoala o vrea pe Bella si imi vine sa le rup gatul tuturor pe rand atunci cand fanteziile incep sa ia amploare-…nu prea erau vorbe…aaa….!

-Zi! a zis furioasa vazand cum fierbea la propriu.

-Pai sti tu Bella….au unele fantezii cu tine, adica intelegi nu?

Tacearea ei imi dadea cu siguranta un raspuns, si cred ca-i dovedisem de ce vroiam sa-l omor acolo pe loc, nu puteam permitea sa gandeasca ceva de ea, de Bella mea, fiindca in noaptea aceasta ceva se intamplase intre noi, o legatura puternica, o simteam, o simteam plutind in aer, iar saruturile noastre, forta de care am avut nevoie in acele momente pentru a ma lupta cu mine insami, era incredibil de puternice, sentimentele ce le purtam pentru ea, erau profunde, iar fizicul nu domina aceasta relatie, in cei 100 de ani ai mei nu am intalnit de nimeni de care sa fiu atras mai ales un muritor.

-Te-am derajat cu ceva?! am intrebat-o vazand ca trecuse ceva timp decand nu spusese nimic.

-Ohh nu, doar ca ma gandeam…toti sunt la fel! maraii ultimile cuvinte apoi se uita cu ingrijorare la mine. Nu, nu ma refer si la tine, la ei, nu le pasa de nimic decat de…Hai mai bine sa mancam bine?

Un zambet prostesc mi se intinse pe fata, dar trebuia sa-i refuz ospitalitatea.

-Nu Bella, ti-am spus tocmai am mancat, dar mai bine ai manca si tu, cred ca decand ai mancat ieri acea omleta nu ai mai pus gura pe nimic!

In timp ce-o cercetam cu privirea inbujorarea sa isi facu prezenta, adeverindu-mi cele spuse, dar nu ii mai ziceam nimic acum o asteptam sa manance.

Era atat de ciudat, ma simteam in sfarsit eu insami, ma simteam linistit si fara acea galagie constanta in preajma mea, gandurile ei erau bine pastrate inauntru, dar era atat de iritant uneori, as fi facut orice pentru a afla ce gandeste, pentru a sti ce insemnat pentru ea saruturile acelea pe care ni le-am dat amandoi, chiar daca corpul imi spune perfect, iar tacerea ei si acel „raspuns” dupa intrebare imi mai dadu inca o dovada.

-Edward se face tarziu, Carlisle si Esme nu vorfi ingrijorati?! vocea suava ma readuse cu picioarele pe pamant.

M-am uitat cu un zambet la ea vazand ca deja terminase o parte, deci eu fusesem mai mulye minute plecat din prezent decat ar fi trebuit.

-Ohh Esme si Carlisle, pai nu, adica Carlisle mi-a spus daca e sa raman in seara aceasta cu tine, pentru a vedea daca te simti rau.

O culoare rozalie ii acoperi cu un strat subtire obraji uitandu-se in jos, dar privirea ii redeveni din nou vigilenta.

-Dar tu baiat rau ce vrei?! se ridica in picioare inpulzandu-si degetul in pieptul meu razand.

Incercam cu greu saa ma stapanesc in momentul acela si sa nu ma las iar condus de dorinte, dar nici asa deoarece ochii mi s-au indreptat pe vena gatului ei, pulsand puternic sangele, dar nu trebuia sa fac asta, cum as putea gandi asa? Chiar daca mirosul ei era puternic trecand peste limitele normalului de mult, dar eu am invatat sa ma stapanesc si nici nu as putea sa-i fac rau ei, chiar adaca as vrea dar in acel moment ratiunea si iubirea ce io purtam erau de mii de ori mai mari decat acel nenorocit de monstru ce se sbatea in adancul meu cerand macar o picatura din sangele ei.

-Eu, baiatul rau ce vreau? ma apropriam incet de ea facand-o sa dea cate un spate inapoi privindu-ma surprinza.

-Aha..?! reusise sa zica cand intrun moment de neatentie o apucasem de talie tragand-o atat de aproape de mine incat…dar daca ea nu simte ceea ce simt eu atunci o voi lasa sa plece, in ciuda atot ce mi-a demonstrat si a tot ce acceptase- nepunand intrebari despre idiotul acela de accident, chiar daca stiam ca explicatile mea erau vorbe in vant si tinea sa-i zic- tot eram nesigur in privinta asta.

-Sti, daca esti baiat rau te-as pofti afara! un zambet viclean isi facu aparitia in timp ce tremuratul ei usor ma facu sa-mi dau seama intelesul cuvintelor ei.

-Cred ca iti este somn si nu…n-am sa ma duc afara indiferent de cat de incapatanata esti, te voi pazi in noaptea aceasta Isabella!

-Bine atunci- se invarti iesind din bratele mele intorcandu-se cu spatele- ma voi duce sa dorm, daca vrei este o camera goala sus la etaj aaa…nu prima de pe dreapta a doua bine? spusese asta mai mult in soapta si se uita incruntata spre etaj.

Din perspectiva Bellei

Nu credeam ca era bine daca descuiam camera lui Charlie, inca nu ma simteam pregatita, chiar daca alaturi de Edward parca toate acele griji dispareau dar simteam ca nu trebuie.

-Vi sus? l-am intrebat eu deja apucand sa urc scarile fara a ma intoarce spre el, vroiam sa incerc sa-mi limpezesc gandurile, sa stiu cu adevarat ceea ce simt in legatura cu Edward desi…nu era nimic pe care sa nu-l stie si cel mai prost dintre oameni.

-Eram in spatele tau! imi sopti mult mai aproape de ureche, provacandu-mi un soc puternic.

-Numai face asta! am tipat mai mult razand spre el.

-Ce sa fac? mda…pe nevinovatul o faci nu?

-Asta! Ma speri cand apari din „intuneric” -facusem ghilimelele incercand sa vorbesc misterios- si nu vreau sa fac infarct in propria casa!

***

Edward se afla acum in camera din fata camerei mele si ma simteam al naibi de agitata, nu puteam dormi desi stiam decand venisem de la dus ca aceasta noapte va fi una lunga.

Sentimentele ce le nutream pentru el erau atat de intense si de profunde incat parca ma speriau si pe mine, nu stiam daca este vorba de iubire pana acum, imi era necunoscuta aceasta parte, da ceea ce stiam era ca eram clar, inebunita dupa Edward Cullen, iar in cel mai rau caz….acel cuvant ce nu putea iesi pe gura mea.

Am incerca sa ma foiesc tot mai mult, invartindu-ma ca un titirez in pat, nu aveam starea necesara, ca si cand as fi baut 5 cafele tari, iar somnul nu vroia sa ma aline in momentul acesta.

M-am ridicat din pat, ducandu-ma la baie pentru a mi da cu apa calduta pe fata, probabil nu ajuta foarte mult, dar ceea ce simteam cu siguranta ca ajuta ar fi fot faptul daca m-as duce in camera din fata pentru al vedea pe zeul ce dormea in patul cel mare.

-Nu fi tampita Bella! am zis incet aruncandu-ma din nou in pat si lund o cartea pentru a o rasfoii.

Dupa 2 ore

Gandurile mele deveneau din ce in ce mai incoerente, facadu-ma sa inchid incet pleoapele asteptand ca somnul sa ma invaluie in ceata inconstientei, dar chiar si asa pe 3 sferturi adormita am putut sesiza ca cineva ma lua in brate invelindu-ma si lundu-mi cartea de pe picioare.

M-am miscat incet in pat,insa cand m-am intors pe partea dreapta,pot sa jur ca mai aveam putin si ma contopeam cu podeaua.Insa s-a intamplat inevitabilul.Am nimerit cu capul pe pieptul lui.Adica pe pieptul lui!El era in patul meu.Ce cauta aici?Cand venise?Cu ce scop?

M-am agitat putin,simtind roseata urcand in obraji.Capul si mana mea se odihneau pe pieptul lui,si oricat de placut era momentul asta,intrebarea asta nu-mi dadea pace:

-”Ce cauti aici?”

___________

Buna fetelor:”>

Pff…dupa o pauza ptn cam…lunga, am postat si capitolul 9 din D.S , speram sa va placa si sa cititi in continuare:*:*:*

Asteptam parerile voastre:)

Crissa&Niko