Capitolul 6.Sentimente periculoase

Isabella Swan.

Trecusera o zi de cand am inceput sa ma adaptez noii situati. Ce pot sa spun era in regula…partial. Ceilalti se comportau destul de bine, doar unii dintre profesori mai aveau dubii in legatura cu mine si chiar nu-mi placea asta deloc. Totusi reusisem sa trec peste etapa unu, devenisem sociabila, chiar prea sociabila.Nici nu stiam ca pot sa devin din nou o fata normala si asa m-am imprietenit cu cativa elevi care se pare ca nu aduceau vorba de trecutul meu si nu ma intrebau nimic din viata mea precedenta, sau cel putin unii. Discutam doar lucruri normale, lucruri banale ca intre prieteni la masa de cantina.
Indiferent ce se intamplase dadeau totul uitari desi era o fata Jessica, ea era cam curioasa de fiecare data si asta imi provoca rasul si ii dadeam raspunsurile cuvenite. Ma inteba diverse, de moda, de baieti, de liceul din Phoenix, cum eram acolo…si ii povesteam, era mai mult decat incantata, dar lucrul ce mi-a displacut a fost faptul ca tot liceul a aflat in urmatoare pauza si asta m-a facut sa ma stramb putin si sa o privesc cu alti ochi.
Mergeam pe coridorul scolii rasfoind o revista, trebuie sa-mi petrec cat mai mult timp ocupata si sa nu mai fac o scena ca ieri. Atunci..atunci cand nu am mai rezistat , iar eu am inceput sa plang cu Edward in fata mea. Simtisem nevoia sa fiu singura, dar apoi mi-am dat seama ca nu mai pot continua asa si m-am dus la restul orelor. Din fericire nu l-am mai vazut, dar ma simteam ciudat in legatura cu asta.
Profesorul nu era in clasa asa ca m-am asezat la o banca mai in spate pentru a nu atrage prea mult privirile, dar si asa asta nu-i oprea sa se intoarca si sa se holbeze la mine, iar privirea lui Mike era cea mai grea de ignorat, indiferent daca ma intorceam si eu spre el, nu avea nici un pic de rusine sa-si intoarca capul.
Asta am facut toata ora, se uita la mine, ma analiza din cap pana in picioare. Ce naiba aveam? Mi-am luat hainele cumva pe dos sau am calcat in vreun rahat? Dar din obijnuita m-am uitat pe talpa balerinilor si era curata…Uhhh!
Clopotelul se auzi si m-am ridicat lundu-mi cartile si iesind printre elevii agitati din clasa. Mi se parea atat de ciudat, nu-mi venea sa cred ca ma simt putin mai bine si ca numai am impresia ca voi cadea pe jos dintr-un moment in altul, durere se mai diminua desi un gol imens se afla inca in suflatul meu, dar era mai suportabil.
***
Nu-mi dadusem seama ca se suna deja, iar ceilalti erau deja la ore, asa ca am grabit pasul spre ora de biologie, dar dintr-o data am simtit pe cineva in spatele meu, prea aproape…suflandu-mi parca in ceafa
-Buna draguto! spuse pe o voce plin de sine.
Mike isi infasura mainile in jurul taliei mele si ma lipise de el, inspirand ca un psihopat parfumul ce se afla pe gatul meu.
-Ce dracu crezi ca faci? tonul meu plin de venin nu-l indeparta niciun milimetru, el doar asezandu-si barbia pe umarul meu drept ignorandu-ma.
-Ce zici, vrei sa mergem undeva…noi doi?
-Dispari! Acum! am incercat sa-i desfac mainile ce erau pratic inclestate in jurul meu, ohh ce nemernic, iar ieri era un adevarat “domn” si se comporta frumos cu mine, dar am invatat multe lucruri despre cei ca ei.
-Sti toate se lasa greu la incep…
Nu mai apuca sa-si continue fraza,deoarece intr-un moment fusese smuls de pe mine Si nu stiam ce se intamplase. M-am intors incet in spate pentru al vedea pe Edward cum il apucase pe Mike de gat si il lipi de dulapuri.
-O singura data sa te mai aproprii de ea si ai sa mori ai auzit? ii striga in fata, avand o privire infricosatoare.
I se putea observa bratul cat de incordat si rigid era, iar venele ce ieseau mult prea mult in evidenta, chiar si pe mine ma speria tonul sau, felul in care acesta se uita la Mike si din cand in cand la mine.
O lacrima se pregati sa iasa in acel moment , dar am retinut-o repede si m-am indreptat spre Edward care era teribil de furios, iar Mike care se albise la fata probabil de stransoare.
-Edward, nu, lasa-l! l-am apucat cu grija de brat, incercand sa ii inlatur mana ce ii era inclestata in jurul gatului idiotului, dar parca incercam sa trag de o stanca deoarece nu reusisem nici sa-l misc vreun milimetru.
-Ai inteles? Edward il mai intrebase o data pe Mike, ignorandu-ma complet.
-D-da…! reusi el sa spuna, incercand sa-si regleze respiratia.
Edward incepu sa ii dea drumul din e in ce mai mult, pana s-a hotarat la un moment dat si si-a luat mana, permitandu-i sa respire. Nu trebuia sa fi geniul ca sa ghicesti ce se va intampla acuma…Mike pornise repede din locul cu pricina si grabi pasul, mai degraba fugea de noi.
Am inchis ochii respirand profund si tragandu-mi cartile la piept, ceea ce a fost si ce s-a intamplat…desigur eu nu ii permiteam lui Mike sa faca ce vroia el, dar felul…felul in care Edward l-a amenintat pe Mike, comportamentul sau straniu si ura ce io arata, ma facea sa-mi fie frica, dar nu de el….ma facea sa-mi fie frica in legatura cu mine. La ce simteam eu de fiecare data cand vorbea cu mine si cand mainile noastre faceau contact una cu alta de fiecare data lasandu-mi o arsura puternica in urma, parca vrand mai mult. Dar…el era foarte diferit si nu stiam exect , dar simteam ceva mai mult in legatura cu el, parca nu era…normal, dar aici nu ma refeream la nebunie, normal in sensul ca noi toti…oamenii.
-Esti bine? intreba fortandu-ma sa ma uit in ochii lui lundu-mi barbia cu un deget si ridicandu-mi capul pentru a ma putea privi in ochi.
Si de data aceasta am tresarit la atingerea sa rece, era prea rece pentru cineva normal…ca de gheata , iar asta imi dadea fiori in intreg corpul.
-D-da! i-am raspuns sugrumat dupa o pauza lunga, avand curaj sa ma uit in ochii sai.
Erau mult mai deschisi de data aceasta, nu-i mai erau negri, intunecatii…acum era un caprui mult mai special ce avea o stralucire ciudata si foarte, foarte deschisa, o culoare ca mierea ce o lasai la soare in miezul zilei de stralucea.
-Hai sa mergem la ora! a spus schimbandu-si privirea si uitandu-se inainte.
-Da…cred ca…da! ohh ce patetic, incepusem sa ma balbai si numai in fata lui, niciodata nu mai facusem asta.
***
Eram total absorbita de ganduri, nu puteam sa dau atentie nici orei, nici pe cei ce se aflara in aceasta clasa, decat celui de langa mine. Il simteam. Il simteam cum ma priveste pe ascuns, chiar daca el nu isi dadea seama eu da, dar nu asta e motivul pentru care eu era atat de distrasa, este faptul ca simt ceva in legatura cu el, ceva mai mare decat imi puteam imagina, era puternica, o forta ce te inghitea cu totul. Total stranie mie, dar in acelasi timp foarte placuta.
Ii mai aruncam cate o privire in acelasi timp si il prindeam uitandu-se la mine, dar nu si-o ratragea, deoarece ar fi fost prea evident. Ii zambeam timid, la fel facuram si el aratandu-si zambetul alb si atat de cald si irezistibil, apoi ma intorceam din nou la lectie lasandu-mi perdeaua de par sa-mi acopere privirea si sa nu vada faptul ca eu eram atenta la fiecare miscare de a lui.
Ohh Renee…daca ai fi aici cu siguranta mi-ai zice sa am grija, sa nu ma avant cu capul inainte, sa il cunosti si tu, sau sa….ce se intampla de-mi circula aceste idei prin minte? De ce ma gandesc tot timpul la el? La un tip ce l-am cunoscut de o zi….si chestia este ca simt ca ceva e in neregula cu el si simt ca poate fi vorba de ceva periculos, dar tocmai de aceea ma atrage, e misterios, frumos, iar gandurile mele o iau razna cand e in preama lui, dar cred ca este ceva trecator, poate este doar recunostinta ce isi face aparitia din cauza ca mi-a luat apararea..
Cand clopotelul a sunat am simtit un val de usurare,de eliberare,intr-un mod straniu patrunzand in mine,da ,era ultima ora.Dupa asta aveam sa ma indrept spre casa,spre casa in care mai ieri eram fericita si implinita iar acum..sunt mai mult o fantoma care se plimba prin ea.Ma gadeam serios sa sigilez etajul iar din parter sa-mi fac o camera a mea.Simt ca ma strang in interior cand trec pe langa camera lui.Nu e zi,moment,ora,secunda sau vreun minut in care sa nu-mi apara in fata ochilor imaginea cu mine si cu Charlie jucandu-se de-a calutul .Bineinteles eu il manam strigand cu putere:”Dii..di calutule,di!”.Mi-am simtit ochii umezindu-mi-se si stiam ca deja trecusem in lumea amintirilor,ce dracu caut acolo cand mi-am interzis cu vehementa?de ce ma arunc singura in intuneric?imi place sa sufar!Dar cui ii place?
Am aruncat cartile in geanta plecand inainte sa intru intr-un dialog cu Edward.M-a ajutat enorm ascultandu-ma si pentru asta pe veci ii voi multumii.Nici nu stiu ce m-as fi facut daca nu m-ar fi scapat de pacostea de Mike.Eram prea slaba,prea trista mai mult spus ca sa ma pot apara singura.Mai mult ca sigur daca asta avea sa se intample acum doi ani,Mike ar fi avut partea de ceea ce si-ar fi meritat de drept,nu ca Edward nu-i daduse putin.Si apropo de asta l-am simtit atat de rece acolo langa zid,ochii ii ardeau si mai avea putin si-l rupea in doua pe Mike.Nu exagerez deloc.Daca nu as fi fost acolo,Mike sigur ar fi avut nevoie de terepie intensiva,si mai tarziu de un preot.Viu ,bag mana in foc ,ca nu scapa.Uh,m-a trecut un fior ,ducandu-mi mainile la piept si frecandu-le incet sa se incalzeasca.
Afara picura ,privirea mi s-a dus spre cer.Oh,cand o sa fie soare si frumos?soare..Phoenix,zapada,ploaie Forks,amintirea lor este peste tot.Nu pot sa scap de ea.Dar cine ar putea scapa de amintirea propilor parinti?este cineva care a reusit?nu ,nu cred.E o parte din mine,din tine,din noi toti,si nu te poti frange pe tine sau pe mine insumi.
Am alergat de la jumatatea parcarii spre masina mea si odata adapostita m-am lasat sa cad pe volan.Mi-am dus mainile la tampla masand-o usor,o durere de cap imi lipsea acum.
Cand am introdus cheia in contact am putut privii prin parbrizul plin de stropi chipul lui Edward privindu-ma acut.Ce se intampla cu el?cu noi?
Fara sa ma mai gandesc la alte prostii,am apasat acceleratia si pana acasa nu am iesit din 90/h.Imi pasa?nu,nu-mi pasa, nu mai e Charlie care sa ma mustreze.Care sa ma bata si sa-mi tina morala si ”n”predici,ca prin Forks nu poti conduce mai mult de 50/h.Daca ranesti o batranica?imi spunea el,si acelasi lucru era valabil si pentru Phoenix.
Eram in bucatarie,13 septambrie ,oh am notat ziua asta in calendar de acum doua luni.Astazi tata trebuia sa ma viziteze,sa petrecem ceva timp impreuna,care cred ca se cheama”moment tata-fiica”,am pufnit.Tata-fiica,atunci presupun ca nu va exploda cand ii voi spune ca am tras doar 1 minut dintr-o tigara nu?am ras la propia intrebare.Nu,nu va exploda,va face infarct.Presuspun ca e mai bine decat un Charlie bucatele prin linvingul mamei.Am ras cu pofta.Oh,geamurile astea nu mai tremura odata,exact,ele erau singurele care ma anuntau ca tata e acasa.Sta prost cand vine vorba de parcarea cu spatele.Si mai e si politist.
Am tresarit cand mama statea imbufnata in fata mea,practic cu o falca in cer si in pamant tinand in mana telefonul.O doamne,i-or fi anulat programarea la salon?
-”Bella pentru tine!”
-”Da?”am intrebat privind-o pe mama incruntata.
-”Bella,scumpo!”
-”Tata!”am exclamat fericita arantandu-i mamei o privire furioasa- De ce nu ai spus de la inceput ca e el?-am certat-o incet.
-”Cand vi?esti pe drum?vrei sa vin la aeroport?”eram atat de nerabdatoare incat nu stiu cat a inteles din ce i-am spus.
-”Bella..er….mm…a intervenit ceva si nu pot venii!”
-”Oh tata!ai promis!”mi-am simtit lacrimile pe obraji.
-”Voi venii Bella si voi sta cand vei vrea tu!”parca mai auzisem asta de undeva.
-”Serios?”am intrebat stergandu-mi lacrimile.
-”Da!sa scap de aici si voi venii!”
-”Bine tata atunci!presupun ca ne vedem!”
-”Bella..stiu ca am mai spus-o ,dar ai grija cu condusul ala:regula nr 1:fara alcool:regula nr2:nu treci pe rosu ,sau sa-i zbori palaria unei babe:regula nr3-asta o stiam perfect si am spus la unison:fara baieti in masina.Vad ca ai priceput!a spus el respirand usurat!
-”Ei bine imi tot repeti de un an si jumatare,nu e chiar usor de uitat!”am chicotit.
Apoi un lung bip s-a auzit.Am blocat usile si m-am adapostit de ploaia marunta in casa.Am rasuflat usurata cand usa a fost inchisa in urma mea.Am tras cu urechea prin usa ,ploaia nu se mai auzea.Perfect.
M-am dus spre bucatarie insa nu aveam pofta de nimic.Si totusi ,nevrand sa devin anemica si slabesc pana raman doar cu scheletul ,mi-am pus un pahar de suc de portocale,la care m-am strambat cand mi-a alunecat pe gat.Prea rece.Mult prea.Si asta imi aduce aminte de..Argh…Bella scoate tampenile astea din cap pana nu te internez la nebuni.Am apucat un mar de pe masa si am urcat sus.
Stiam ca scriindu-mi temele voi mai uita sau cel putin voi mai scurta din timp.Am sa o iau razna intre patru pereti si o casa in liniste ,toata la dispozitia mea.
La engleza aveam de facut un eseu despre ”La rascruce de vanturi”-Emily Bronte.Mi s-a parut usor inca de cand profesorul a rostit autorul si cartea,stiam ca povestea lui Catherine si a lui Heathclif imi va lasa un gust amar deoarece e prea tragic ce s-a intamplat cu ei,insa ador cartea asta.In cartea mor atat de multi oameni incat…doamne…nu!nu din nou moarte.Dar cand ochii mi s-au rotit prin camera,am simtit ca o iau razna…ca vad…ca-l vad pe el in prag..exact cum vedea ea..Catherine …oare?nu!nu!Imi strigam in minte,nu pot!Trebuie sa ies aici!
Amintirea tatei era peste tot in casa asta.Mi se parea ca-l vad pretutindeni.Cand am ajuns la ultima treapta m-am impedicat aterizand pe burta,lovindu-mi barbia.Dumnezeule am sa ma omor singura daca mai stau o singura clipa aici de una singura.
M-am ridicat si dintr-o suflare am deschis usa ,trantind-o puternic in urma mea.Vroiam sa fug,sa alerg,sa dispar sa ma evapor,ca nimeni si nimic sa nu-mi tulbure linistea.
Am inceput a alerga ,alergam pana cand plamanii necesitau aer,tanjeau dupa aer.Si m-am oprit,m-am oprit ca sa descopar ca ma avantasem destul de mult in padure deoarece casa nu se mai zarea printre copaci.M-am sprijinit de un copac si am inceput sa merg ,calcam in balti pana cand un pod de crengi mi-au gasit pcioarele ,astfel prabusindu-ma pe pamantul ud si noroios.Am incercat sa ma ridic,dar la dracu ca parca cineva ma legase acolo.Ei bine numai eu ma putea prinde in niste crengi..
-”Ooh!”am gemut respirand sacadat cand si ultimul gram de putere s-a scurs din mine incercand sa trag de crengile alea.Ziceai ca sunt din guma.
Am plesnit cu mana tare in pamant maraind in interiorul meu,eram aici cu picioarele ranite,prinse in niste dracii,cu fundul care imi era ud si deja ma supara,spatele care ma durea deoarece stateam mai mult cocosata,ce dracu puteam cere mai mult?
Insa cand nu credeam ca poate fi mai rau,am auzit un fosnait calcand frunzele ,despicandu-le in doua.Se pare ca acel ceva era in spatele meu sau se apropia.O doamne…dar cand m-am intors..mii de fiori m-au trecut.Ce…naiba?
—————————————————————-
A/N.
Buna >:D<

Speram sa va placa acest capitolul,si daca nu va cerem prea mult,si un mic com acolo.

Niko&Crissa:*:*:*:**: